E toamna,
iarasi doare
de la copac pana la floare
un tainic plans aduce vantul
melancolia umple gandul
misterul sufletului pare
o frunza galbena-n carare
un dor se zbate-n piept tipand
ca un lastun pierdut de card
E toamna, toamna iar
si ma-ntalnesc cu mine
din ce in ce mai rar...

Intr-o toamna pustie
Am gasit in sertar
Fotografia ta, asa frumoasa...
Acum mai mult ca niciodata
Am zarit umbra
Gandurilor tale
Si buzelor le-am dat
Cu degetul contur
Am simtit parfumul inca proaspat
Al primului sarut !
Ochii mari linistiti, enigmatici
Privindu-ma adanc precum o apa
Ti-am simtit sufletul cum se zbate
Prins in alt timp

Duminica e ziua in care
se moare urgent
sau poate prea lent
dar oricum se moare
perfect si atat
de plictiseala, tristete si urat.

Toamna mi-a aruncat frunzele
mi-a trimis ploaia
m-a certat vantul
de ce caut raspunsul
la vocala E si U ?!

Acelasi sunet monoton
al singuratatii
Acelasi parfum de toamna
ce ma intristeaza
Toamna cu mine
toamna la tine
Niciodata impreuna
tot eu cu dorul
Tot tu cu ochii plini de iubire
tot noi
Totul si nimic
trupul tau si sufletul meu
Acelasi
prinsi intre cuvintele
Tu si eu
totul si
Nimic

Eram copii sau poate nu
In cate-o zi trageam cu ochii in iad
Ne vedeau ingerii
Ne lasau sa radem si sa plangem rusinati
Pana ce buzele noastre
Invatau sa se atinga
Mai tarziu am aflat
Ca era un sarut
Altadata priveam norii
Ne improscam cu sperante
Si ne cresteau aripi
Ne bateam cu ele
De ne zburau fulgii
Pana cand ajungeam unul in bratele celuilalt
Mai tarziu am aflat
Ca se numea...IUBIRE !

Un inger de fum
veni intr-o zi
pe umarul meu
cu aripa gri
cu ochiul tot gri
in sufletul meu
adanc se privi
pana-ncepu sa doara
voiam sa fug
sa-mi iau inapoi
linistea din vara
dar era prea tarziu